Nu stiu cine sunt dar
Voi tacea…
Satula sa mai lupt cu mori de vant
Care nu vor sa ma observe,
Voi tacea…
Credeam ca noi, avem o lume proprie
In care doar copiii si copacii pot intra
Astfel incat niciunul sa nu fie singur.
Si eram doar noi,
Cei cativa care sunt legati de copacii proprii
Asa cum sunt altii legati de viata lor
Copacul meu nu a tradat pe nimeni
Doar tu, prin calitatea ta de om,
Te-ai ridicat
Ai crezut ca incepi sa te desprinzi
Si ai plecat singura in lume
Cu copacul tau legat de mana…
Daca vrei, poti sa te intorci,
Poarta e mare si e deschisa larg,
Din cauza ta,
Oameni fara copaci, intra si ies din lumea noastra,
Copacii s-au sinucis de singuratate
Cu scoartele scrijelite…
Tu sti ca poti sa vii oricand in lumea ta si totusi,
Nu vii.
26 februarie 2008
(pt. Iulia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu