luni, 7 septembrie 2009

diverse(3) sau momente dinainte de ultimii 100 de metri




















Fragmente din vacanta, pentru ca momentele faine trebuie impartasite>:D<

joi, 25 iunie 2009

Promovez lectura

Stiu ca e cam tarziu pentru concurs, dar niciodata nu e prea tarziu sa promovezi lectura. In hazardul unora ca nu se mai citeste, apropo asta a ajuns sa fie deja un cliseu, s-au trezit niste oameni, si bine au facut, sa promoveze lectura. Mie nu mi se pare ca nu se mai citeste, totul depinde de masa de oameni spre care iti intorci privirea si deseori se citesc cartile bune. Din pacate parca odata cu trecerea generatiei noastre, a trecut si vremea cartilor, a cititului cartilor, nu pe net, petru ca pe net se citeste excesiv poate, ci a cartilor propriu-zise pe care le poti citi cu sufletul, cu degetele, cu urechile, cu toate simturile de care dispui. Nu voi spune la ce te ajuta lectura pentru ca s-a spus deja de prea multe ori, dar voi spune la ce te ajuta lipsa ei.
Fara lectura se ajunge fie la tacere, fie la a vorbi mult si prost. Fara un dram de lectura nu prea ai de unde sa primesti unele idei, cuvinte, de care sa te poti folosi in vorbirea curenta. E bine sa citesti, nu doar pentru ca vei avea un vocabular mai dezvoltat sau mult cautata cultura generala, ci si datorita faptului ca prin sentimentele pe care le desprinzi de la un autor, iti largesti propria "paleta" de sentimente si, in plus, contribui la experienta de viata teoretica.
Nu consider ca ma aflu in masura sa spun ce carti sunt bune sau ce carti nu sunt bune, nu cred ca am intalnit vreo carte care sa nu imi placa deloc. In fiecare am gasit cate ceva si in fiecare caut ceva sa imi placa. De asemenea, nu cred ca un gen de literatura e mai "slab" decat altul sau ca nu ar merita sa fie citit. Fiecare e liber sa citeasca ce si cat vrea atata timp cat citeste.


Printre ultimele carti lecturate se numara "Adam si Eva", romanul lui Liviu Rebreanu. Da, imi place literatura rusa, franceza, germana, atat cat cunosc din ele, dar sunt o infocata sunstinatoare a literaturii romane. Nu imi place cand cineva dispretuieste literatura noastra, mai ales cand nu a citit-o. Sunt de parere ca avem multi scriitori(e un cuvant pentru toata categoria de oameni ai cuvintelor) cu opere valoroase, cu un condei bun, chiar foarte bun, pe care ar trebui sa ii citim. Degeaba ne tot plangem ca nu avem valori, ca Romania e o tara de nimic, daca noi nu stim sa ii apreciem si sa ii promovam pe oamenii, oameni in adevaratul sens al cuvantului, pe care ii avem.
Sa revenim la Liviu Rebreanu, pentru ca as putea vorbi ore in sir despre valorile pe care nu le recunoastem si nu le promovam. Nu ii cunosc toata opera, am citit de el doar vreo patru romane, si pana sa ajung la acesta din urma, nu am crezut ca voi gasi in opera lui unul care sa ma impresioneze mai mult decat Padurea spanzuratilor. Poate ca unora dintre voi nu vi se pare mare lucru, am citit Padurea spanzuratilor acum vreo doi ani, dar sentimentele pe care le-am avut, in timpul si dupa finalizarea lecturii au fost halucinante. Adam si Eva mi-a fost recomandata anul trecut de catre ghidul de la Casa Memoriala "Liviu Rebreanu" si prin intermediul mamei, cartea a intrat in posesia mea. Romanul are INCEPUTUL, SFARSITUL si, intre ele, alte sapte capitole. INCEPUTUL mi-a atras atentia doar prin prezenta constanta a cifrei sapte si prin prezentarea unei anumite idei(nu v-o spun), dar nu m-am asteptat la ceea ce urma. Am ramas impresionata de forta descrierilor, de personaje, de simbolistica...cam tot. Evit sa va dau detalii referitoare la continut, dar cred ca inteleg de ce Liviu Rebreanu a avut o preferinta pentru acest roman. Te poarta prin mitologii si culturi atat de diferite incat, la un moment dat, ametesti, nu mai stii ce, cine, dar, mai ale unde si cand s-a intamplat? Iti ofera o multitudine de simtiri pe parcursul citirii, doar in Crima si pedeapsa mi s-a mai intamplat sa traiesc atat de intens ceea ce citeam. Aceasta carte are cu siguranta ceva din mistica indiana, iar pentru a o intelege mai bine, va recomand sa cititi inainte, Arta de a muri de Mircea Eliade .
Sper ca pseudorecenzia mea va v-a indemna sa cititi romanul.
Acestea fiind spuse... "Cititi, este fantana cunoasterii!"

P.S. : Pentru doleante si petitiuni lasati un comentariu(sau chiar mai multe)

vineri, 19 iunie 2009

un mic vot pentru un mare om

http://1989history.eu/view_project.php?id=92&msg=VOTE_ERR

Sustineti tinerii si proiectele lor? Un filmulet din care avem ce invata...E bine sa stim cum a fost. V-as ruga sa-i acordati votul vostru:)
Succes Ela!

miercuri, 17 iunie 2009

diverse(2)sau fragmente din ziua de ieri

Am ajuns la concluzia ca e bine sa aduni fragmente si sa le pui la un loc cu orice mai ai, pentru a evita pierderea irecuperabila a lucrurilor frumoase.
E binecuvantata vacanta, sa o petreceti fain, sa va relaxati/distrati/ simtitit bine/ amintiti de altii si de voi/ realizati planurile pe care vi le-ati facut! Vara sa va fie vara, nu prea calda(ce-i prea mult strica), vara mea sa aiba ploi multe, a voastra soare bland.
Succes celor care au de dat BACU'!
Pana una alta, fragmente din ziua de ieri:








P.S.: Multumesc oamenilor care au intrat in viata mea de vreo cateva saptamani si celor care au reintrat in viata mea, la urma urmei suntem facuti din oamenii pe care ii cunoastem.
P.P.S.: Merci Ale, pentru ieri>:D<

miercuri, 22 aprilie 2009

diverse(1)



"Hai sa alergam in picioarele goale!"

O zi cam ciudata pentru perioada aceasta, probabil totul va fi asa in continuare. Azi am revazut oameni dragi care au ramas la fel si oameni dragi care s-au schimbat. Ciudat cat de tare te poate afecta faptul ca cineva nu mai e la fel...si mai ciudat sentimentul pe care mi-l da faptul ca sunt consitenta ca si eu ma voi schimba, ca si eu ma voi desprinde si poate voi cadea... si nu simt un gol, ci abisul.

marți, 7 aprilie 2009

Olfactiv



Pãrul meu are iz de salcie udã,
Iz de vale vie .
Pãrul meu miroase a adolescent,
A prãpastie de martie într-o zi cu soare.

duminică, 5 aprilie 2009

"Va rog, nu aveti voie sa faceti poze in spatele meu!"







Totul a inceput vineri la 16:18, asa cum spunea Ale( "sa fii in gara la si 18!")...am colindat Bucurestiul impreuna cu ele, am vazut Casa poporului, SRI-ul si alte minunate si importante chestii(apropo, nu imi mai spal vreodata tenisii, mai ales ca i-am rupt in Cismigiu), ne-am rupt talpile, ne-am umplut sufletele de frumusetea soarelui din Cismigiu si am respirat cu jumatate de plaman aerul poluatului si, totusi, curatului Bucuresti. Povestile faine incep intotdeauna in locuri de unde vin si pleaca oamenii(gara in acest caz). >:D< "pentru lucrurile din suflet nu se multumeste" spunea cineva:D, >:D< hugs Pui(Ale), Ale Mare:P, Paula, Lavi, Cristina si bineinteles, nu imi ultimul rand, buburuzei sef Iulia >:D<

luni, 23 februarie 2009

semn de viata


Mai traiesc, inca... astept primavara .

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

urari...sau cam asa ceva:D

Iata-ne in noul an! Ciudat, ma simt inca puternic ancorata in vechiul si apusul 2008, poate ca nu as fi vrut sa treaca, poate as fi vrut sa stea, chiar si asa nenorocit si plin de necazuri (in mare parte) cum a fost, as fi vrut sa ramana deoarece cu fiecare an care trece ma simt tot mai putin copil si tot mai mult un adult sau cel putin un "ceva" indescifrabil care banuiesc eu ca e adultul. Nu am reusit sa deslusesc bine trecerea dintre ani, pe care mi-am petrecut-o cu Ela, Barny si Ioana (carora le multumesc>:D<), si nu reusesc sa imi dau seama nici acum, cand in sfarsit s-au delimitat neimplinirile de impliniri, cum reusesc sa trec dintr-o pauza de simtire in alta...un inceput de an destul de prost, nu am facut urari, nu mi-am dorit nimic si vreau sa imi cer scuze.
Un an nou plin de fericire, de oameni dragi si de tot ce va doriti mami, tati, Ale, Pripi, Barny, Ela, Paula, Sergiu, Lavi, Ana, Ralu, Caro, Iulia, celalta Ana, cealalta Iulia, Geo, Sandra, Rares, colegi, si ceilalti amici, matusi, unchi, verisori, catel, purcel etc. Cu scuzele de rigoare daca am uitat pe cineva.
Mie nu imi doresc decat un an mai linistit, pana una alta...pauza de simtire...