Regrete dinainte de mai tarziu

Privesc in ochii tai albastri perfecti;
Perfect goi si nu stiu
Cum omul, poate fi atat de pustiu...
Ca un trunchi de copac,
Gol pe dinauntru
Pentru a se putea ascunde in el insusi
Atunci cand ploua
Si atunci cand ceilalti il scuipa.
Te-ai putea sinucide dar…
Esti atat de pustiu incat
Nici la asta nu te gandesti.
Esti un copac fara crengi,
Fara tulpina, fara maduva
Si fara scoarta.
Oamenii trec pe langa tine
Si te privesc iar tu,
Nu poti nici macar sa ii iubesti.
Te regret…