vineri, 4 aprilie 2008

Lui Nichita Stanescu


Decimarea bratului lui Orion


Doua universe parelele s-au intersectat.
Toate planetele s-au oprit din rotatie
Si galaxiile si-au impreunat bratele.
Orion te plange,
Te-a pierdut…
Poti sa spui ca eu te-am uitat?
Eu nu pot…
Lumea asta din care ma salvezi adesea
Iti multumeste pentru ca ai existat.
Ma vei ierta pentru ca nu ma pot exprima in cuvinte?





Au trecut 4 zile de cand s-au implinit 75 de ani de la nasterea marelui poet Nichita Stanescu. Vreau sa aduc un omagiu unui mare suflet. Poeziile lui ma fac sa plang, sa rad, ma intristeaza, ma fac sa fiu fericita si imi duc spiritul in cele mai inalte lumi.Nu as putea exprim vreodata ceea ce simt pentru acest supraom.

El este cel mai mare poet al sufletului meu . Resping de pe acum orice idee care l-ar putea discredita(nu ma intrebati de ce, am motivele mele).

2 comentarii:

Paula spunea...

imi plec capul... Stanescu, de acolo de unde esti tu, cerne si peste noi nemarginitul tau dar...

*

intr-o zi o sa leg asa cuvinte si pentru tine, cu bucuria ca pe tine te-am cunoscut...

dar cine stie, poate poetii dupa moarte se intalnesc intr-un cenaclu celest, acolo te vei intalni cu toti cei mult stimati si iubiti

imiplaceploaia spunea...

"dau regatul meu pentru un astfel de cenaclu":D