dialog intre doua cioburi de suflet

*Ninsoarea s-a oprit si toata vesnicia noastra s-a dus naibii!
**Ninsoarea nu se opreste niciodata
*La mine tocmai s-a oprit
**Nu, nu s-a oprit, ai vazut tu ca s-a oprit, dar, de fapt, nu s-a oprit
*Dar spune-mi, atunci, unde ninge?
Sa ma pot lamuri si eu odata pentru totdeauna:
suntem vesnici sau nu?
**Inchide ochii si uita-te in sufletul tau,
acolo ninge! Daca vrei tu sa ninga, ninge!
*In sufletul meu a incetat sa mai ninga imediat ce mi l-au luat pe mosu'...
Nici nu mai stiu ce vreau
**Nu ti l-au luat pe mosu', te-au mintit!
Ti-au spus ca nu exista ca sa cresti,
dar tu, ca si mine, stii ca mosu' exista
si stii ca vrei sa ramai copil
si sa vezi Craciunul cu suflet pur, spalat de zapada.
Pentru ca zapada aduce Craciunul si spala
mizeria si acopera oamenii urati
si ii imbraca in frumos, in Craciun, in fericire...
Si Mos Craciun exista!
*De ce noi nu putem sa ii mintim, sa le spunem, de exemplu,
ca adultii sunt doar niste inchipuiri?
**Pentru ca noi nu i-am minti, si adevarul nu i-ar soca, nu i-ar deranja,
nici macar nu l-ar auzi...
*Si atunci ce sa facem?
**Sa credem!
*In ce?
**Sa credem ca ... ca...
Sa credem ca va ninge in sufletul nostru si cel mai important,
sa credem ca mosu' exista!
*Si daca nu e asa? Daca nu mai pot sa cred, daca nu mai stiu cum sa cred?
**Atunci te transformi...
*Dar eu nu vreau sa ma transform, eu vreau sa raman copil,
vreau sa ma joc, nu ma simt in stare sa am responsabilitati...
**Atunci nu te ransforma, totul depinde de tine,
a fi adult nu depinde de numarul responsabilitatilor sau de centimetri pe care ii cresti,
ci de puritatea pe care o pierzi, totul depinde de oprirea ninsorii!
*Atunci eu sunt adult?
daca ne-am da seama cum functioneaza ninsoarea
atunci am putea opri cresterea, nu am mai deveni adulti?
**Nu ne-am putea da seama, suntem oameni
si oamenii sunt prosti, nu se prind...nu pot sa stea atenti si sa-si asculte zapada din suflet.



(pentru Caro , pentru ajutorul dat sa-l pastrez in arhiva pa mosu’ si ninsoarea si pentru tot)



Dialog purtat intre mine si Caro, pana la un loc, mai apoi, intre mine si...mine si...

Toamna in tonuri de negru

Toamna a trecut pe langa mine:
Fecioara palida cu trupul ud
Cu frunze-n ochi si ploaia-n par.
O priveam fermecata de mirosul proaspat de viu
Si-a intins o mana peste oameni
Si le-a sorbit caldura din trupuri
Prin unghiile-i subtiri.
Oamenii tremurau ca niste globule rosii
Intr-o artera sparta.
Copacii s-au claustrat intre ei si
Frunzele le-au cazut de frica.
Un haos cald si bun, in centrul lui Toamna,
O ploaie mai rece cu cenusa si oamenii
Se spala.
Binecuvantata baie cu iertari.

Ni s-a uscat gatlejul
Ne-a inghetat cenusa-n cap si pacatele-n noi
Toamna la marginea haosului, am trecut pe langa ea:
Fecioara palida cu trupul rece
Cu frunze-n ochi si ploaia-n par.
O priveam fermecata, miroase-a ger si
nu-si mai intinde mainile,
Sta doar asa...Cu flori de gheata-n ochi
si-n piept cu o balta alba.


pauza de simtire parca nu a trecut...ma simt datoare sa mai postez din cand in cand...enjoy what you can.