Trufas, priveai cum mor de cald.
Mi-ai taiat un deget
Prin care mi s-a scurs tot sufletul:
"Orasul nostru nu are racoare,
Doar tramvaie care taie degete!"
Si ai ras...
Te-ai plimbat nestingherit prin inimile mele.
De durere de picioare
Te-ai descaltat de glezne
Si le-ai pus in punga,
A spus ca poti sa mergi in maini
Pana cand, degetele umflate,
Arse si tocite s-au desprins,
Si s-au rostogolit in Styx.
Ai ras fara gingii.
Ti-ai fi dat un ochi albastru sa poti scapa
Din fata tramvaiului
Care zbura spre necunoscutul de tine
Si ti-ai fi pus pielea in bat
Doar sa mai traiesti o secunda.
Te priveam cum te chinui
Si calcam peste buzele-ti care
Se coceau ca merele pe asfalt :
"Orasul nostru nu are racoare,
Doar tramvaie care dau peste necunoscuti..."
Si am zambit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu