Injunghiata cu un pumnal de argint,
Eu mor sub neagra balta care o absorb
Si nu voi trai niciodata pentru a vedea ce am ajuns.
Eu nu sangerez nicicand si
Nu mor decat in liniste.
Dupa ce continui sa imi ranesti cadavrul,
Eu nu plang si nu ma razbun
Eu nu rad si nu urlu de fericire
Eu doar stau, asa moarta,
Si imi contemplu restul corpului
Care e inert si nici macar el,
Nu se zvarcoleste.
Iar eu, asa moarta cum sunt,
Nu pot decat sa ma gandesc :
Oare hartiile au cimitire?
Eu mor sub neagra balta care o absorb
Si nu voi trai niciodata pentru a vedea ce am ajuns.
Eu nu sangerez nicicand si
Nu mor decat in liniste.
Dupa ce continui sa imi ranesti cadavrul,
Eu nu plang si nu ma razbun
Eu nu rad si nu urlu de fericire
Eu doar stau, asa moarta,
Si imi contemplu restul corpului
Care e inert si nici macar el,
Nu se zvarcoleste.
Iar eu, asa moarta cum sunt,
Nu pot decat sa ma gandesc :
Oare hartiile au cimitire?
4 comentarii:
de unde, Doamne, le "culegi" atat de frumoase?
atat de profunde. esti o adevarata farmacie (ca tot e in domeniu' tau) de poezii miraculoase. :X:X
apai sa stii ca daca tot asa continui, eu n'o sa mai am loc de tine sa dau autografe.:-s
poezia asta chiar imi place mult! inca de la prima citire:> :D
le "culeg" din pomi la care ajungi indiferent de inaltime:D
dar nu indiferent de suflet...
>:D<
Trimiteți un comentariu