Soarele a rasarit, aerul e dulce ...si mi-am facut si eu blog. Nu ma pot abtine, azi am cunoscut oameni geniali si am avut ocazia sa le multumesc celor care ii cunosc deja. Probabil ca va intrebati ce ii face atat de speciali?
Ei bine, nu va chinuiti pentru ca raspunsul complet nu il stiu nici eu. Sunt speciali, pentru ca mi-au influentat si continua sa imi influenteze viata, pentru ca reusesc sa vada in lume ceva mai mult decat banul si haina, ei reusesc sa vada in sufletele lor si ale celor din jur, in sufletul lumii. Ii iubesc foarte mult si ii respect dar nu le voi da numele. Ei stiu cine sunt, asta este cel mai important. Nu ma intrebati de unde dar stiu. Chiar daca nu le-o spun, sufletul meu le transmite acest sentiment bizar care ma leaga de ei.
Daca as construi cate o statuie pentru fiecare, as avea propriul meu oras.
Oricat de mult as indragi aceste persoane, nu ma pot apropia de ele. M-am inchis intr-o vitrina; nu din narcisism sau egoism ci din frica. Mi-e frica de ce ar putea pati sufletul meu daca vreodata as deschide usa vitrinei. Asa ca... stau in vitrina si privesc oamenii din lumea asta mare. Oare cand voi creste, cand ma voi maturiza voi fi atat de inconstienta sa ies?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu