leapsa

pfui...leapsa de la Paula:D
ghiozdanul meu minunat(e singurul care are ceva in el:D)contine urmatoarele:
-2 mape de plastic transparente de la kaufland:una galbena jumate cu romana si chestiile faine din Andrei Rublyov, jumate cu exercitii la Seminar Literatur, in care mi-am pus 3 frunze adunate azi din parcul Babes, si una albastra cu bibliografii la germana si Gut zu wissen
-"Rugati-va sa nu va creasca aripi" de Octavian Paler luata din Polus in ziua in care ne-am inscris la facultate
-un cd cu poze cu oameni dragi
-portmoneul care contine: bani, bonuri din diverse locuri, o hartiuta cu o rugaciune, o lingurita de la betty ice cu ambalaj, pe care mi-am luat-o din Bucuresti anul trecut, un ambalaj de la cadoul de la Geo, un bilet RATUC, ambalajul de la un Mos Craciun de ciocolata de la Iulia Florian, un martisor in forma de buburuza de la Lavi, un plic de zahar din Bucuresti, o bratara rosie de la Tasnad, o frunza de la esapamentul masinii lui Paul de cand am venit de la munte, un bilet de la Fany, o pana, bilete de tren si de metrou, o chitanta, un amabalaj de la betty ice de cand am fost in parcul Izvor, o carte de vizita de la Euro Taxi, o carte de vizita de la dentist, o poza cu un ursulet, 2 carduri si bani marunti
-penarul roz cu flori si fluturi si contine: un stilou albastru vechi si drag(care a fost al mamei), un stilou roz de plastic, un stilou negru, un stilou primit de la fete, picul lui Carmen, un pix rosu, un creion mecanic de la kaufland, doua creioane rotring de 0.5 si unu de 0.7, trei creioane grafice(hb si b5)un pix rosu gel, doua markere(verde si galben fosforescent), un pix argintiu, o ascutitoare verde, mine de creion rotring de 0.7 si un compas+ o frunza pe care am cules-o anul trecut
-o sticla de 0.5l cu apa plata BUCOVINA
-tocul de ochelari si carpica
-bon de la DOMO din Zalau de cand mi-am luat rucsacul
-un pachet de servetele Amelia
-un portmoneu cu legitimatia, cartea de alegator, 2 poze dintr-a 10a, plic de rivanol cu 4 nasturi rosii si doi transparenti
-cheile
-un amnbalaj de winterfresh cu o bomboana
-un colt de hartie pe care l-am rupt la un curs de germana
-un bon de cand mi-am scos pozele
-2 bratari de piele(cica) pe care le-am luat de zilele Zalaului
-o punga goala
-un pix negru fara capac
-un balsam de buze Nivea esential care
-o baterie reincarcabila
-o penseta
- cam atat:D
Leapsa nu stiu cui sa o trimit...dar multumesc Paulei, ne-am distrat noi fetele de lista aceasta nesfarsita(daca mai vreti sa stiti si de unde pana unde au fost biletele si bonurile...vreti prea multe) a fost dragut:D
Salutari din caminul 6

teama de cer

s-a terminat vara mea
mi-am prins sufletul in vazul tuturor
si acum astept

Intre mine si oameni exista trup

Din acea seară îmbrăţişările au pierdut
mare parte din ceea ce erau;
pe corpurile astea care stau între sufletele noastre
am început să le urăsc (mai mult pentru că
nu mă descurc să mă debarasez de
piele, de oase, de sânge, mai ales pentru că
nu pot să mă de-ba-ra-sez de pământ.)
Din acea seară îmbrăţişările
au pierdut mare parte din starea de a îmbrăţişa
şi au devenit nişte tangenţe între oameni diverşi,
pe care i-ai putea iubi dacă nu ar sta între voi
corpurile rigide, înţepenite într-o strângere
de braţe, într-o strângere de piepturi.


Poate revenire in propriul trup... inca persista senzatia ca cineva mi-a luat sufletul la plimbare(ca o scuze pentru o indelungata absenta:D). Poate va place gustul absentei...

diverse(3) sau momente dinainte de ultimii 100 de metri

Fragmente din vacanta, pentru ca momentele faine trebuie impartasite>:D<

Promovez lectura

Stiu ca e cam tarziu pentru concurs, dar niciodata nu e prea tarziu sa promovezi lectura. In hazardul unora ca nu se mai citeste, apropo asta a ajuns sa fie deja un cliseu, s-au trezit niste oameni, si bine au facut, sa promoveze lectura. Mie nu mi se pare ca nu se mai citeste, totul depinde de masa de oameni spre care iti intorci privirea si deseori se citesc cartile bune. Din pacate parca odata cu trecerea generatiei noastre, a trecut si vremea cartilor, a cititului cartilor, nu pe net, petru ca pe net se citeste excesiv poate, ci a cartilor propriu-zise pe care le poti citi cu sufletul, cu degetele, cu urechile, cu toate simturile de care dispui. Nu voi spune la ce te ajuta lectura pentru ca s-a spus deja de prea multe ori, dar voi spune la ce te ajuta lipsa ei.
Fara lectura se ajunge fie la tacere, fie la a vorbi mult si prost. Fara un dram de lectura nu prea ai de unde sa primesti unele idei, cuvinte, de care sa te poti folosi in vorbirea curenta. E bine sa citesti, nu doar pentru ca vei avea un vocabular mai dezvoltat sau mult cautata cultura generala, ci si datorita faptului ca prin sentimentele pe care le desprinzi de la un autor, iti largesti propria "paleta" de sentimente si, in plus, contribui la experienta de viata teoretica.
Nu consider ca ma aflu in masura sa spun ce carti sunt bune sau ce carti nu sunt bune, nu cred ca am intalnit vreo carte care sa nu imi placa deloc. In fiecare am gasit cate ceva si in fiecare caut ceva sa imi placa. De asemenea, nu cred ca un gen de literatura e mai "slab" decat altul sau ca nu ar merita sa fie citit. Fiecare e liber sa citeasca ce si cat vrea atata timp cat citeste.


Printre ultimele carti lecturate se numara "Adam si Eva", romanul lui Liviu Rebreanu. Da, imi place literatura rusa, franceza, germana, atat cat cunosc din ele, dar sunt o infocata sunstinatoare a literaturii romane. Nu imi place cand cineva dispretuieste literatura noastra, mai ales cand nu a citit-o. Sunt de parere ca avem multi scriitori(e un cuvant pentru toata categoria de oameni ai cuvintelor) cu opere valoroase, cu un condei bun, chiar foarte bun, pe care ar trebui sa ii citim. Degeaba ne tot plangem ca nu avem valori, ca Romania e o tara de nimic, daca noi nu stim sa ii apreciem si sa ii promovam pe oamenii, oameni in adevaratul sens al cuvantului, pe care ii avem.
Sa revenim la Liviu Rebreanu, pentru ca as putea vorbi ore in sir despre valorile pe care nu le recunoastem si nu le promovam. Nu ii cunosc toata opera, am citit de el doar vreo patru romane, si pana sa ajung la acesta din urma, nu am crezut ca voi gasi in opera lui unul care sa ma impresioneze mai mult decat Padurea spanzuratilor. Poate ca unora dintre voi nu vi se pare mare lucru, am citit Padurea spanzuratilor acum vreo doi ani, dar sentimentele pe care le-am avut, in timpul si dupa finalizarea lecturii au fost halucinante. Adam si Eva mi-a fost recomandata anul trecut de catre ghidul de la Casa Memoriala "Liviu Rebreanu" si prin intermediul mamei, cartea a intrat in posesia mea. Romanul are INCEPUTUL, SFARSITUL si, intre ele, alte sapte capitole. INCEPUTUL mi-a atras atentia doar prin prezenta constanta a cifrei sapte si prin prezentarea unei anumite idei(nu v-o spun), dar nu m-am asteptat la ceea ce urma. Am ramas impresionata de forta descrierilor, de personaje, de simbolistica...cam tot. Evit sa va dau detalii referitoare la continut, dar cred ca inteleg de ce Liviu Rebreanu a avut o preferinta pentru acest roman. Te poarta prin mitologii si culturi atat de diferite incat, la un moment dat, ametesti, nu mai stii ce, cine, dar, mai ale unde si cand s-a intamplat? Iti ofera o multitudine de simtiri pe parcursul citirii, doar in Crima si pedeapsa mi s-a mai intamplat sa traiesc atat de intens ceea ce citeam. Aceasta carte are cu siguranta ceva din mistica indiana, iar pentru a o intelege mai bine, va recomand sa cititi inainte, Arta de a muri de Mircea Eliade .
Sper ca pseudorecenzia mea va v-a indemna sa cititi romanul.
Acestea fiind spuse... "Cititi, este fantana cunoasterii!"

P.S. : Pentru doleante si petitiuni lasati un comentariu(sau chiar mai multe)

un mic vot pentru un mare om

http://1989history.eu/view_project.php?id=92&msg=VOTE_ERR

Sustineti tinerii si proiectele lor? Un filmulet din care avem ce invata...E bine sa stim cum a fost. V-as ruga sa-i acordati votul vostru:)
Succes Ela!

diverse(2)sau fragmente din ziua de ieri

Am ajuns la concluzia ca e bine sa aduni fragmente si sa le pui la un loc cu orice mai ai, pentru a evita pierderea irecuperabila a lucrurilor frumoase.
E binecuvantata vacanta, sa o petreceti fain, sa va relaxati/distrati/ simtitit bine/ amintiti de altii si de voi/ realizati planurile pe care vi le-ati facut! Vara sa va fie vara, nu prea calda(ce-i prea mult strica), vara mea sa aiba ploi multe, a voastra soare bland.
Succes celor care au de dat BACU'!
Pana una alta, fragmente din ziua de ieri:








P.S.: Multumesc oamenilor care au intrat in viata mea de vreo cateva saptamani si celor care au reintrat in viata mea, la urma urmei suntem facuti din oamenii pe care ii cunoastem.
P.P.S.: Merci Ale, pentru ieri>:D<

diverse(1)

"Hai sa alergam in picioarele goale!"

O zi cam ciudata pentru perioada aceasta, probabil totul va fi asa in continuare. Azi am revazut oameni dragi care au ramas la fel si oameni dragi care s-au schimbat. Ciudat cat de tare te poate afecta faptul ca cineva nu mai e la fel...si mai ciudat sentimentul pe care mi-l da faptul ca sunt consitenta ca si eu ma voi schimba, ca si eu ma voi desprinde si poate voi cadea... si nu simt un gol, ci abisul.

Olfactiv

Pãrul meu are iz de salcie udã,
Iz de vale vie .
Pãrul meu miroase a adolescent,
A prãpastie de martie într-o zi cu soare.

"Va rog, nu aveti voie sa faceti poze in spatele meu!"

Totul a inceput vineri la 16:18, asa cum spunea Ale( "sa fii in gara la si 18!")...am colindat Bucurestiul impreuna cu ele, am vazut Casa poporului, SRI-ul si alte minunate si importante chestii(apropo, nu imi mai spal vreodata tenisii, mai ales ca i-am rupt in Cismigiu), ne-am rupt talpile, ne-am umplut sufletele de frumusetea soarelui din Cismigiu si am respirat cu jumatate de plaman aerul poluatului si, totusi, curatului Bucuresti. Povestile faine incep intotdeauna in locuri de unde vin si pleaca oamenii(gara in acest caz). >:D< "pentru lucrurile din suflet nu se multumeste" spunea cineva:D, >:D< hugs Pui(Ale), Ale Mare:P, Paula, Lavi, Cristina si bineinteles, nu imi ultimul rand, buburuzei sef Iulia >:D<

semn de viata

Mai traiesc, inca... astept primavara .

urari...sau cam asa ceva:D

Iata-ne in noul an! Ciudat, ma simt inca puternic ancorata in vechiul si apusul 2008, poate ca nu as fi vrut sa treaca, poate as fi vrut sa stea, chiar si asa nenorocit si plin de necazuri (in mare parte) cum a fost, as fi vrut sa ramana deoarece cu fiecare an care trece ma simt tot mai putin copil si tot mai mult un adult sau cel putin un "ceva" indescifrabil care banuiesc eu ca e adultul. Nu am reusit sa deslusesc bine trecerea dintre ani, pe care mi-am petrecut-o cu Ela, Barny si Ioana (carora le multumesc>:D<), si nu reusesc sa imi dau seama nici acum, cand in sfarsit s-au delimitat neimplinirile de impliniri, cum reusesc sa trec dintr-o pauza de simtire in alta...un inceput de an destul de prost, nu am facut urari, nu mi-am dorit nimic si vreau sa imi cer scuze.
Un an nou plin de fericire, de oameni dragi si de tot ce va doriti mami, tati, Ale, Pripi, Barny, Ela, Paula, Sergiu, Lavi, Ana, Ralu, Caro, Iulia, celalta Ana, cealalta Iulia, Geo, Sandra, Rares, colegi, si ceilalti amici, matusi, unchi, verisori, catel, purcel etc. Cu scuzele de rigoare daca am uitat pe cineva.
Mie nu imi doresc decat un an mai linistit, pana una alta...pauza de simtire...

dialog intre doua cioburi de suflet

*Ninsoarea s-a oprit si toata vesnicia noastra s-a dus naibii!
**Ninsoarea nu se opreste niciodata
*La mine tocmai s-a oprit
**Nu, nu s-a oprit, ai vazut tu ca s-a oprit, dar, de fapt, nu s-a oprit
*Dar spune-mi, atunci, unde ninge?
Sa ma pot lamuri si eu odata pentru totdeauna:
suntem vesnici sau nu?
**Inchide ochii si uita-te in sufletul tau,
acolo ninge! Daca vrei tu sa ninga, ninge!
*In sufletul meu a incetat sa mai ninga imediat ce mi l-au luat pe mosu'...
Nici nu mai stiu ce vreau
**Nu ti l-au luat pe mosu', te-au mintit!
Ti-au spus ca nu exista ca sa cresti,
dar tu, ca si mine, stii ca mosu' exista
si stii ca vrei sa ramai copil
si sa vezi Craciunul cu suflet pur, spalat de zapada.
Pentru ca zapada aduce Craciunul si spala
mizeria si acopera oamenii urati
si ii imbraca in frumos, in Craciun, in fericire...
Si Mos Craciun exista!
*De ce noi nu putem sa ii mintim, sa le spunem, de exemplu,
ca adultii sunt doar niste inchipuiri?
**Pentru ca noi nu i-am minti, si adevarul nu i-ar soca, nu i-ar deranja,
nici macar nu l-ar auzi...
*Si atunci ce sa facem?
**Sa credem!
*In ce?
**Sa credem ca ... ca...
Sa credem ca va ninge in sufletul nostru si cel mai important,
sa credem ca mosu' exista!
*Si daca nu e asa? Daca nu mai pot sa cred, daca nu mai stiu cum sa cred?
**Atunci te transformi...
*Dar eu nu vreau sa ma transform, eu vreau sa raman copil,
vreau sa ma joc, nu ma simt in stare sa am responsabilitati...
**Atunci nu te ransforma, totul depinde de tine,
a fi adult nu depinde de numarul responsabilitatilor sau de centimetri pe care ii cresti,
ci de puritatea pe care o pierzi, totul depinde de oprirea ninsorii!
*Atunci eu sunt adult?
daca ne-am da seama cum functioneaza ninsoarea
atunci am putea opri cresterea, nu am mai deveni adulti?
**Nu ne-am putea da seama, suntem oameni
si oamenii sunt prosti, nu se prind...nu pot sa stea atenti si sa-si asculte zapada din suflet.



(pentru Caro , pentru ajutorul dat sa-l pastrez in arhiva pa mosu’ si ninsoarea si pentru tot)



Dialog purtat intre mine si Caro, pana la un loc, mai apoi, intre mine si...mine si...

Toamna in tonuri de negru

Toamna a trecut pe langa mine:
Fecioara palida cu trupul ud
Cu frunze-n ochi si ploaia-n par.
O priveam fermecata de mirosul proaspat de viu
Si-a intins o mana peste oameni
Si le-a sorbit caldura din trupuri
Prin unghiile-i subtiri.
Oamenii tremurau ca niste globule rosii
Intr-o artera sparta.
Copacii s-au claustrat intre ei si
Frunzele le-au cazut de frica.
Un haos cald si bun, in centrul lui Toamna,
O ploaie mai rece cu cenusa si oamenii
Se spala.
Binecuvantata baie cu iertari.

Ni s-a uscat gatlejul
Ne-a inghetat cenusa-n cap si pacatele-n noi
Toamna la marginea haosului, am trecut pe langa ea:
Fecioara palida cu trupul rece
Cu frunze-n ochi si ploaia-n par.
O priveam fermecata, miroase-a ger si
nu-si mai intinde mainile,
Sta doar asa...Cu flori de gheata-n ochi
si-n piept cu o balta alba.


pauza de simtire parca nu a trecut...ma simt datoare sa mai postez din cand in cand...enjoy what you can.

As avea atatea de spus dar nu pot sa spun nimic...pauza de simtire.

Manual de cusut suflete

Învăţaţi-mă oameni,
Biologia sufletelor pereche!
Mi-aş lipi de mine toţi oamenii dragi
Cu riscul de a-i purta după mine toată viaţa
Cu riscul de a-mi transforma sufletul într-o lume
I-aş adăposti sub streaşina palmei de deasupra genelor
Atunci când marea îmi intră în ochi
Şi atunci când “aproapele” ne aşteaptă
După “departele” care ne lungeşte azi-ul şi mâine-le
Şi care ne gâtuie zgomotos trecutul.
Aş purta în braţe toate privirile din parc,
Dintr-un pahar de suc şi dintr-un cer plin de ploaie,
Toată viaţa chiar dacă m-ar durea braţele,
Chiar dacă degetele mi s-ar preface în suflete
De la atâtea priviri.
Aş agăţa “caldul” într-un cui,
Să ne acoperim când ne apucă “frigul”.
Nu îmi mai spuneţi să-mi economisesc zâmbetele,
Îmbrăţişările, privirile...
Fericirea nu mă vizitează foarte des.


pentru Ale, Sandra şi Geo, cu mult drag

Poezie despre mare

Când m-am născut,
Dumnezeu mi-a luat de pe plajă, picioarele
Dar nu le-a şters bine
Şi acum port în paşi, nisipul.
Mi-a adus de pe stânci, mâinile
Dar nu le-a cusut suficient
Şi acum sângerez a piatră.
Mi-a luat dintr-un apus, ochii
Dar nu i-a spălat
Şi acum strălucesc a soare.
Mi-a cules dintre scoici, părul
Dar nu l-a pieptănat prea bine
Şi adun lumină mai tare decât plaja.
Mi-a scos din apă, sufletul
Dar nu l-a uscat
Şi acum port marea în el.

Când m-am născut,
Dumnezeu mi-a dat aripi de fluture albastru
Dar a uitat să le taie la timp
Şi acum ştiu să zbor.




Cu mult drag, pentru Ana. Cu speranta ca urmatoarele volume care le vom cara dupa noi prin tot Bucurestiul, sau doar jumatate:D din Bucuresti, vor fi ale tale:*. La multi ani domnul meu cu "d" mic>:D<

...

Noi ne-am schimbat şi avem degete subţiri
Nu ştim cum să ne ţinem de mână
Pentru că umbrele noastre se întrepătrund
Şi ne pierdem materia...
Noi ne-am schimbat şi avem suflete păpuşi
Eu mă joc cu sufletul tău, şi tu cu al meu...
Noi ne-am schimbat şi avem ochi oglinzi
Privirile noastre se pierd în neştire...
Îmbrăţişările s-au transformat în ceruri de neatins,
Ce să-ţi fac eu dacă
Noi ne-am schimbat şi avem picioare lungi?
Nu ne mai ajungem unul la gura altuia...


Poezie de suflet pentru ca e atat de "eu"...Nu are titlu pentru ca... nu are.

Dupa o indelungata pauza am revenit cu un sfarsit. Vara nu mai trece...m-am plictisit de ea, de soarele ei care arde, de caldura asta infernala...Imi vreau toamna, sa vina odata si sa ploua cu frunze, cu picaturi mari de ploaie asa cum doar toamna stie...

***

Azi e o zi speciala... mi-au murit fluturii . Azi am scris ultima poezie despre ei. O sa ii port mereu in suflet, in umeri, o sa ii iubesc cu toata fiinta mea, poate mai mult decat i-am iubit vreodata dar toata nebunia asta trebuie sa inceteze, ieri mi-a murit un fluture in palma...

Azi fluturii mei au murit

De azi nu mai scriu despre fluturi...

Ieri mi-a murit în palmă

Ultimul fluture al verii

Am să urăsc întotdeauna vara

Pentru că întotdeauna

Voi simţi miros de fluturi putrezi

În mirosul verii

Fluturele mi s-a lipit de palmă

Şi îi port cadavrul pretutindeni

Scriu numai despre el şi

Îl desenez noaptea pe cer,

De un an de când s-a născut în umărul meu

Primul fluture al verii

Am învăţat să zbor

Iar acum ...

Nu mai am ce să fac decât să

Îl las să moară cu picioarele chircite la piept

De atâta fericire câtă a trăit

Prin mine

Şi de atâta tristeţe care ia uscat ochii...

De azi n-o să mai scriu despre fluturi

Voi tăcea şi voi sorbi liniştită din ceai

În timp ce moliile îmi vor mânca bucata de palmă

Cum au mâncat cadavrul fluturelui

Fără aripi şi fără ochi.

De azi nu o să mai scriu despre fluturi...

Te urăsc vară pentru că

Mi-ai ucis toţi fluturii şi mi-ai tăiat aripile!

Oare de ce toamna nu are fluturi?

8 septembrie 2008

Pentru doua poete cucuiete

Pentru RALUCA , pentru ca ziua ei a fost pe 10 iulie( cu scuzele de rigoare ca am intarziat) si pentru PAULA (pentru ca ziua ei e azi)>:D< . Va doresc tot ce se doreste in asemenea imprejurari , multe zambete, carti, inspiratie, multe rasarituri si apusuri, plimbari prin Cismigiu(trebuie sa te ducem cu noi Paula), soare, ploi de vara, discutii filozofice... "As vrea sa ne reintalnim pe acelasi raft" (cintand-o pe Raluca) si as vrea sa mai avem si peste 100 de ani, povesti ca si cele din pauze( atunci vom putea depana amintiri ca si vechii sagetatori).

Blestem

Simt cum se scurg toti fluturii lumii

În sufletul meu

Şi cum se cuibăresc acolo, fără să vrea

Să mai iasă

Locuiesc acolo ca într-o poiană verde,

Dar vor pleca...

Tu mi-ai învăţat poezia să mi se coasă de suflet,

Dar n-am ştiut că odată cu ea

Mi se vor coase de suflet atâţia oameni

Şi te blestem

Să simţi cum se scurg toţi fluturii lumii

În sufletul tău

Şi cum se cuibăresc acolo, fără să vrea

Să mai iasă

Să locuiască acolo ca într-o poiană verde

Şi să nu plece niciodată.

( Pentru Ralu, cu multumiri pentru ca mi-ai spus , atat de entuziasmata de ce urma sa ti se intample dar atat de serioasa , fara sa stii insa cat de mult ma ajuti:"Niciodata sa nu te compari cu nimeni pentru ca nu exista nimeni care sa simta ca si tine!" nu o sa te uit nici cand voi fi batrana:P)

Va fi 17 un număr cu noroc?

Încă vreau să colorez lumea aceasta

Într-un verde fără de sfârşit

Un verde ca soarele

La urma urmei depinde

De lentilele prin care îi priveşti pe toţi!

Încă vreau să fie pământul, un nor prin care

Să putem cădea în fericire.

Vreau să îngrop infinitul în spatele casei

Dar nu mă ascultă.

Încă vreau să închid luna în camera mea

Dar tot fuge pe fereastră.

Vreau să umblu desculţă prin iarba crudă

Şi verde ca şi cum aş fi umbră a

Pământului ca şi cum aş fi lipită prin

Venele mele de pământ

Iar seva lui ar curge fericită şi prin mine...

Vreau să fiţi şi voi umbre fericite ale pământului.

Vreau să prind în palme steluţele şi

Să le privesc cum se joacă

Iar luminiţele din ochi mei,

Să danseze cu ele.

Încă vreau să mă înveţe picăturile de ploaie

Să valsez

Iar toamna când cobor din cer odată cu ele

Să îi molipsesc pe toţi

Cu zâmbete vesele şi nebune.

Sunt şi voi fi chiar şi

Peste 17 ani

Tot un copil .

(Pentru Paula, pentru ca mi-ai adus aminte ce inseamna norii, ploaia si umblatul descult prin iarba si pentru ca mi-ai reamintit ca lampa de pe strada mea functioneaza cu indiferenta, acum pot sa dorm in sfarsit)

Multe imbratisari si multi pupici si multe lacrimi...lacrimi de fericire.

Uneori mi-as dori ca lumea sa fie un inceput fara sfarsit iar oamenii pe care ii cunoastem sa stea lipiti de noi pentru totdeauna...