Dorinţă

Vreau să mă prind de margini de foi
cum se prind sinucigaşii
de margini de viaţă...
să pot să am în mine puterea
de a ucide un vis atunci
când nu îl pot împlini .să nu cruţ
visele celorlalţi doar pentru a-l ucide
e un lux care
şi-l permit doar zeii;
falşi, prin cuvinte şi prin curgerea timpului
oamenii mă spânzură în fiecare secundă
din ochi îmi curge proaspătă cerneala neagră
şi sângele care nu mai are pe unde să iasă,
odată ce scaunul mi-a alunecat de sub picioare,
mi se prelinge pe mâna stânga în care
nu am ştiut să ţin niciodată stiloul.
trăieşte-mă prin tine, lume tristă,
să mă pot transforma până în 2036
în umbră
şi translucidă să încerc să te părăsesc
pentru că atât de umană, nu pot.

Cartografie

Ma vezi?
din perdele prea vechi ale bunicii nu a ramas prea mare lucru

Stiu doar ca ma inveleam in ele

Eram atat de concentrata sa devin un cocon incat

Nu simteam nimic .

Nici acum nu ma vezi?
va mai trece catva timp pana cand

Eu ma voi inveli in gaurile din perdeaua noastra

E mancata de molii si mama

Le-a cusut aripile cu resturi

Acum avem o perdea care miroase a putred

Imposibil, nici acum nu ma vezi?

mi-a fost greata de mirosul dulceag al aripilor vechi

si am fugit in nefiinta.

Acolo, stau si beau ceai cu destinul,

Il mai trisez uneori la black-jack

Si ma joc cu viata

Nici nu mai stiu sa numar prabusirile in pamant

Trupul mi-e plin de vanatai si

Doar ochii mi-au ramas asa cum au fost

Caprui, fara urma de pupila sau de iris,

Doar albi, ca si trandafirii japonezi.

Ploua

Plouă în mine
Cu fluturi coloraţi şi
Cu fericire…

Hartogarii

Injunghiata cu un pumnal de argint,
Eu mor sub neagra balta care o absorb
Si nu voi trai niciodata pentru a vedea ce am ajuns.
Eu nu sangerez nicicand si
Nu mor decat in liniste.
Dupa ce continui sa imi ranesti cadavrul,
Eu nu plang si nu ma razbun
Eu nu rad si nu urlu de fericire
Eu doar stau, asa moarta,
Si imi contemplu restul corpului
Care e inert si nici macar el,
Nu se zvarcoleste.
Iar eu, asa moarta cum sunt,
Nu pot decat sa ma gandesc :
Oare hartiile au cimitire?

Gand I

Viata nu se incapataneaza sa ne arate ceva, nu incearca sa ne provoace sau sa ne duca pe un drum. Ea nu vrea sa ne faca sa suferim sau sa fim fericiti.
Nu noi depindem de viata, ea depinde de noi. Viata doar este sau nu este. Iar noi o traim sau nu. Aceasta particularitate a sa, o face pe cat de minunata pe atat de groaznica.
Viata este...

Basmul meu

Fericirea e un pas care
Il faci atunci cand calci pe cuie.

Flori…fluturi… si…
Dragoni.
Dragonii curcubeului care canta
Si care vin din oala cu aur
De unde s-a scurs copilaria.
Spiridusii rosii cu par verde
Canta totul.
Eu plang, si ud cu ploaie bucata mea de nor.

Flori …fluturi… si…
Dragoni.
Dragonii copilariei,
Cei din basme, care
Imi imprumuta aripi si
Cei care salveaza printese
De printi frumosi.
Dragonii Fericirii
Care canta trista…

Post mortem

Fluturii dansează cu picioruşele lor mici
Pe ochii mei.

Praful de pe aripile lor
mi-a patruns in suflet,
prin sinusuri,
si sufleul meu beat de culoare
a murit de fericit…

Nu vreau sa fiu nemuritoare,
vreau sa mor, dar nu acum,
ci intr-o zi in care
ma voi putea privi in oglinda apei
si voi putea spune
“Merit ca fluturii sa danseze cu piciorusele lor mici
Pe ochii mei,
Si sunt fericita”

Oamenii vor spune despre mine
Ca am fost un om bun
Mai ales cand le ofeream cu toata dragostea,
Prajituri…
Si vor plange, si ma vor jeli
Si vor sti ca eu am vrut sa mor,
Stiind ca fluturii au dansat pe ochii mei,
Cu piciorusele lor mici ,
Si ma vor inmormanta
Intr-un sicriu de aripi de fluture viu
Ca sa pot sa zbor …