As avea atatea de spus dar nu pot sa spun nimic...pauza de simtire.

Manual de cusut suflete

Învăţaţi-mă oameni,
Biologia sufletelor pereche!
Mi-aş lipi de mine toţi oamenii dragi
Cu riscul de a-i purta după mine toată viaţa
Cu riscul de a-mi transforma sufletul într-o lume
I-aş adăposti sub streaşina palmei de deasupra genelor
Atunci când marea îmi intră în ochi
Şi atunci când “aproapele” ne aşteaptă
După “departele” care ne lungeşte azi-ul şi mâine-le
Şi care ne gâtuie zgomotos trecutul.
Aş purta în braţe toate privirile din parc,
Dintr-un pahar de suc şi dintr-un cer plin de ploaie,
Toată viaţa chiar dacă m-ar durea braţele,
Chiar dacă degetele mi s-ar preface în suflete
De la atâtea priviri.
Aş agăţa “caldul” într-un cui,
Să ne acoperim când ne apucă “frigul”.
Nu îmi mai spuneţi să-mi economisesc zâmbetele,
Îmbrăţişările, privirile...
Fericirea nu mă vizitează foarte des.


pentru Ale, Sandra şi Geo, cu mult drag

Poezie despre mare

Când m-am născut,
Dumnezeu mi-a luat de pe plajă, picioarele
Dar nu le-a şters bine
Şi acum port în paşi, nisipul.
Mi-a adus de pe stânci, mâinile
Dar nu le-a cusut suficient
Şi acum sângerez a piatră.
Mi-a luat dintr-un apus, ochii
Dar nu i-a spălat
Şi acum strălucesc a soare.
Mi-a cules dintre scoici, părul
Dar nu l-a pieptănat prea bine
Şi adun lumină mai tare decât plaja.
Mi-a scos din apă, sufletul
Dar nu l-a uscat
Şi acum port marea în el.

Când m-am născut,
Dumnezeu mi-a dat aripi de fluture albastru
Dar a uitat să le taie la timp
Şi acum ştiu să zbor.




Cu mult drag, pentru Ana. Cu speranta ca urmatoarele volume care le vom cara dupa noi prin tot Bucurestiul, sau doar jumatate:D din Bucuresti, vor fi ale tale:*. La multi ani domnul meu cu "d" mic>:D<

...

Noi ne-am schimbat şi avem degete subţiri
Nu ştim cum să ne ţinem de mână
Pentru că umbrele noastre se întrepătrund
Şi ne pierdem materia...
Noi ne-am schimbat şi avem suflete păpuşi
Eu mă joc cu sufletul tău, şi tu cu al meu...
Noi ne-am schimbat şi avem ochi oglinzi
Privirile noastre se pierd în neştire...
Îmbrăţişările s-au transformat în ceruri de neatins,
Ce să-ţi fac eu dacă
Noi ne-am schimbat şi avem picioare lungi?
Nu ne mai ajungem unul la gura altuia...


Poezie de suflet pentru ca e atat de "eu"...Nu are titlu pentru ca... nu are.

Dupa o indelungata pauza am revenit cu un sfarsit. Vara nu mai trece...m-am plictisit de ea, de soarele ei care arde, de caldura asta infernala...Imi vreau toamna, sa vina odata si sa ploua cu frunze, cu picaturi mari de ploaie asa cum doar toamna stie...

***

Azi e o zi speciala... mi-au murit fluturii . Azi am scris ultima poezie despre ei. O sa ii port mereu in suflet, in umeri, o sa ii iubesc cu toata fiinta mea, poate mai mult decat i-am iubit vreodata dar toata nebunia asta trebuie sa inceteze, ieri mi-a murit un fluture in palma...

Azi fluturii mei au murit

De azi nu mai scriu despre fluturi...

Ieri mi-a murit în palmă

Ultimul fluture al verii

Am să urăsc întotdeauna vara

Pentru că întotdeauna

Voi simţi miros de fluturi putrezi

În mirosul verii

Fluturele mi s-a lipit de palmă

Şi îi port cadavrul pretutindeni

Scriu numai despre el şi

Îl desenez noaptea pe cer,

De un an de când s-a născut în umărul meu

Primul fluture al verii

Am învăţat să zbor

Iar acum ...

Nu mai am ce să fac decât să

Îl las să moară cu picioarele chircite la piept

De atâta fericire câtă a trăit

Prin mine

Şi de atâta tristeţe care ia uscat ochii...

De azi n-o să mai scriu despre fluturi

Voi tăcea şi voi sorbi liniştită din ceai

În timp ce moliile îmi vor mânca bucata de palmă

Cum au mâncat cadavrul fluturelui

Fără aripi şi fără ochi.

De azi nu o să mai scriu despre fluturi...

Te urăsc vară pentru că

Mi-ai ucis toţi fluturii şi mi-ai tăiat aripile!

Oare de ce toamna nu are fluturi?

8 septembrie 2008

Pentru doua poete cucuiete

Pentru RALUCA , pentru ca ziua ei a fost pe 10 iulie( cu scuzele de rigoare ca am intarziat) si pentru PAULA (pentru ca ziua ei e azi)>:D< . Va doresc tot ce se doreste in asemenea imprejurari , multe zambete, carti, inspiratie, multe rasarituri si apusuri, plimbari prin Cismigiu(trebuie sa te ducem cu noi Paula), soare, ploi de vara, discutii filozofice... "As vrea sa ne reintalnim pe acelasi raft" (cintand-o pe Raluca) si as vrea sa mai avem si peste 100 de ani, povesti ca si cele din pauze( atunci vom putea depana amintiri ca si vechii sagetatori).

Blestem

Simt cum se scurg toti fluturii lumii

În sufletul meu

Şi cum se cuibăresc acolo, fără să vrea

Să mai iasă

Locuiesc acolo ca într-o poiană verde,

Dar vor pleca...

Tu mi-ai învăţat poezia să mi se coasă de suflet,

Dar n-am ştiut că odată cu ea

Mi se vor coase de suflet atâţia oameni

Şi te blestem

Să simţi cum se scurg toţi fluturii lumii

În sufletul tău

Şi cum se cuibăresc acolo, fără să vrea

Să mai iasă

Să locuiască acolo ca într-o poiană verde

Şi să nu plece niciodată.

( Pentru Ralu, cu multumiri pentru ca mi-ai spus , atat de entuziasmata de ce urma sa ti se intample dar atat de serioasa , fara sa stii insa cat de mult ma ajuti:"Niciodata sa nu te compari cu nimeni pentru ca nu exista nimeni care sa simta ca si tine!" nu o sa te uit nici cand voi fi batrana:P)

Va fi 17 un număr cu noroc?

Încă vreau să colorez lumea aceasta

Într-un verde fără de sfârşit

Un verde ca soarele

La urma urmei depinde

De lentilele prin care îi priveşti pe toţi!

Încă vreau să fie pământul, un nor prin care

Să putem cădea în fericire.

Vreau să îngrop infinitul în spatele casei

Dar nu mă ascultă.

Încă vreau să închid luna în camera mea

Dar tot fuge pe fereastră.

Vreau să umblu desculţă prin iarba crudă

Şi verde ca şi cum aş fi umbră a

Pământului ca şi cum aş fi lipită prin

Venele mele de pământ

Iar seva lui ar curge fericită şi prin mine...

Vreau să fiţi şi voi umbre fericite ale pământului.

Vreau să prind în palme steluţele şi

Să le privesc cum se joacă

Iar luminiţele din ochi mei,

Să danseze cu ele.

Încă vreau să mă înveţe picăturile de ploaie

Să valsez

Iar toamna când cobor din cer odată cu ele

Să îi molipsesc pe toţi

Cu zâmbete vesele şi nebune.

Sunt şi voi fi chiar şi

Peste 17 ani

Tot un copil .

(Pentru Paula, pentru ca mi-ai adus aminte ce inseamna norii, ploaia si umblatul descult prin iarba si pentru ca mi-ai reamintit ca lampa de pe strada mea functioneaza cu indiferenta, acum pot sa dorm in sfarsit)

Multe imbratisari si multi pupici si multe lacrimi...lacrimi de fericire.

Uneori mi-as dori ca lumea sa fie un inceput fara sfarsit iar oamenii pe care ii cunoastem sa stea lipiti de noi pentru totdeauna...

(Titlu provizoriu)Nimic

Am o grămadă de începuturi

Şi nici un sfârşit...

La ce te-oi fi gândit Doamne,

Când m-ai făcut om?

Lumea e prea mare ca să îmi încapă

Toată în suflet.

Puteai să mă faci fir de iarbă,

O insectă sub o talpă de papuc,

Pasăre sub un soare cât de mic,

Orice altceva!

Dar Tu, nu!

Şi pretutindeni unde privesc,

Văd doar începuturi:

Un început de om – neterminat,

Un început de trup,

Un început de viaţa,

Un început de întrebare,

Unul de răspuns...

Toată sunt doar începuturi,

Tu m-ai făcut om...

Dar ce să fac, eu, Doamne

Cu atâtea începuturi şi niciun sfârşit?