Din acea seară îmbrăţişările au pierdut
mare parte din ceea ce erau;
pe corpurile astea care stau între sufletele noastre
am început să le urăsc (mai mult pentru că
nu mă descurc să mă debarasez de
piele, de oase, de sânge, mai ales pentru că
nu pot să mă de-ba-ra-sez de pământ.)
Din acea seară îmbrăţişările
au pierdut mare parte din starea de a îmbrăţişa
şi au devenit nişte tangenţe între oameni diverşi,
pe care i-ai putea iubi dacă nu ar sta între voi
corpurile rigide, înţepenite într-o strângere
de braţe, într-o strângere de piepturi.
Poate revenire in propriul trup... inca persista senzatia ca cineva mi-a luat sufletul la plimbare(ca o scuze pentru o indelungata absenta:D). Poate va place gustul absentei...
